Gestionarea populației de albine – part a II-a
Gestionarea populației de albine
– partea a II-a –
Formarea de roiuri artificiale pentru iernare și producție în sezonul următor:
Indiferent de metoda prin care se formează, se hrănesc la discreție cu hrană proteică și energetică după principiile descrise în articolul precedent pentru familiile de producție a populației adulte.
Din experiență proprie putem constata că în perioada iulie-septembrie, culesul prea abundent de nectar poate afecta negativ ponta reginelor prin blocajul cuibului. De asemenea se poate constata că roiurile formate în cursul lunii iulie intră de obicei în iarnă cu populație mai mare decât cele formate mai timpuriu, care majoritatea regresează chiar dacă adună prin forțe proprii mai multe rezerve de miere din natură.
Pentru pregătirea de iernare a populației, roiurile trebuie să depășească 2 kg de albine și 5 faguri de puiet încă din prima parte a lunii August, înainte de creșterea generației care va ierna. Menținerea de albine în populație mai mică după prima decadă a lunii august periclitează calitatea și longevitatea albinelor ce vor ierna și unificarea lor ulterioară nu rezolvă problema calității acestei populații. Deci ultimele roiuri se formează la începutul lunii august, iar nucleii sau coloniile lăsate să le prindă toamna slabe plătesc această întârziere cu prețul compromiterii populației de albine pe care o conțin. De asemenea, în această perioadă se desființează și se unifică roiurile și coloniile slăbite din cauza reginelor de calitate slabă.
Apreciem ca iernarea de familii mai mici de 1,5 kg de albine sau unificarea lor după prima decadă a lunii august sunt prea riscante și au șanse de reușită doar cu variante genetice cu caractere de iernare bună puternic fixate în genom, chiar dacă respectivele unități beneficiază de încălzire suplimentară cum ar fi organizarea de ghem comun din mai multe micro-colonii. Și chiar cu aceste caractere de bună iernare, managementul deficitar al puterii populației (întârzierea sau lipsa unificărilor) sau al hrănirii suplimentare de toamnă, scade din eficiența potențială a respectivei populații de albine adulte.
Populația care urmează să primească o regină nouă nu se expune direct la soare sau la lumină (lăzi deschise pentru mult timp) și se menține în lipsa unei regine (fie ea și închisă în colivie) pentru aproximativ o ora de la orfanizare. Perioadele mai lungi (mai multe ore sau zile) de orfanizare sunt foarte stresante și duc la uzură, deriva (migrație) spre unități cu regine, construire de botci de salvare și chiar la comportament agresiv față de regina ce urmează să o primească.
Pentru a da posibilitatea albinelor zburătoare să le părăsească deoarece albinele tinere acceptă mai ușor regine noi, roiurile din faguri cu puiet se formează pe aceeași vatră cu un supliment de albine tinere scuturate de pe 2-3 faguri de puiet. O altă variantă posibilă ar fi să se formeze din faguri care au stat 8-10 zile în prezența unei regine, dar despărțiți de ea cu gratie Hanneman pentru a nu mai avea puiet larvar. Puietul larvar este un factor de creștere a agresivității albinelor față de noile regine.
Colivia unei regine pe cale de a fi acceptată este acoperită de albine care se plimbă liber pe ea și răspund la stimuli, adică se feresc la atingerea cu degetul. Acest lucru nu înseamnă că nu mai există albine (de obicei bătrâne) care încă mai manifestă agresivitate și pot omorî regina eliberată prematur.
Colivia unei regine neacceptate este acoperită cu albine care stau strânse pe ea cu capul între gratii, având aspect de”arici”. Acestea nu răspund în nici un fel la atingere, rămânând în continuare în stare de agresivitate, lipite cu capul de colivie, cu dorința de a penetra colivia spre regină.
Roiurile trebuiesc tratate obligatoriu cu acaricide contra acarianului Varroa, de preferat uleiuri esențiale care să persiste în stupi mai mult de 10 zile.
Evaluarea infestației cu Varroa la coloniile hrănite cu produse „Dulcofruct” a relevat faptul că dacă mortalitatea naturală a acarienilor este de 22% din populație, mortalitatea în familiile la care turtele au persistat peste 12 zile în stupi a fost de 50% pentru Turtele Energetice Forte (datorită timolului conținut), de 65% la un prototip de turtă care încă nu se produce în serie și de 69% (între 64% și 76%) la familiile hrănite cu Turtă Super Proteică. Aceste produse reduc populația de Varroa și acest lucru este un argument în plus pentru folosirea lor în producția de material biologic.
În funcție de sezon, pentru ca roiurile să aibă șanse de dezvoltare până la perioada de iernare, recomandăm ca ele să se încadreze în următoarele categorii de mărime minimă Dadant sau ME:
Roiurile pe faguri cu puiet (relativ plini cu puiet, iar în cazul unor faguri cu puțin puiet, se suplimentează numărul lor):
– 1 fagure cu puiet + 1 cu albine în luna aprilie, bineînțeles cu regine din anul precedent;
– 2 faguri cu puiet + 1 cu albine în luna mai;
– 3 faguri cu puiet în luna iunie;
– 4 faguri cu puiet în luna iulie;
– 5 faguri cu puiet la începutul lunii august, cu riscul ca populația să fie compromisă în cazul unor regine de calitate proastă care nu mai au timp să fie evaluate înainte de iernare.
Acest tip de roiuri pot fi formate la început de sezon cu botcă în loc de regină împerecheată, de asemenea pot fi aduse în parametrii de mărime descriși mai sus conform cu perioada calendaristică, prin întărire cu rame cu puiet, ulterior împerecherii reginelor.
Roiurile la pachet, după experiența crescătorilor din vestul Europei trebuie să aibă minim:
– 1 kg de albine în luna mai;
– 1,5 kg de albine în luna iunie;
– 2 kg de albine în luna iulie;
– 2,5 kg de albine la ănceputul lunii august.
Tradiția acestor roiuri la pachet s-a consolidat în zonele cu climă ploioasă, atlantică sau montană, cu abundență de polen de calitate. Hrănirea proteică (de calitate) pe toată perioada de la formare până la iernare este esențială pentru succesul acestei metode.
Albinele pot fi eliberate pe faguri artificiali, iar aceștia pot fi intercalați cu unul sau mai mulți faguri clădiți, cu condiția ca acești faguri să nu fie fost în stup niciodată în perioada iernii (iarna este perioada în care fagurii se contaminează cu spori de Nosema spp.).
Albinele se manipulează, se mută sau se eliberează tot timpul pe perioada serii pentru a evita deriva. Amplasarea roiurilor la pachet se face obligatoriu pe altă vatră, la distanță de peste 3-4 km față de cea de proveniență a populației de albine adulte.
În cadrul departamentului de R&D al firmei „Dulcofruct” am format în anul 2019 o serie de roiuri în ultima săptămână a lunii iulie cu cantitate medie de 1,6 kg de albine. Această cantitate (prea mică conform informațiilor standard) s-a menținut în timpul iernării în parametrii foarte buni de 1,3-1,5 kg (5 faguri Dadant bine populați) la roiurile care au consumat 6 kg de turtă proteică, adică 0,6 kg de proteină brută și a scăzut la mai puțin de 0,5 kg până în luna martie la cele care au consumat doar 3 kg de turtă proteică.
Apreciem că primul tip de turtă (de fapt Turta Super Proteică „Dulcofruct”) ar fi putut fi consumată în cantități de peste 10 kg / roi dacă ar fi primit-o la discreție, iar al doilea tip de turtă (un tip de turtă comercializată pe piața din România) nu a putut fi consumat în cantitate mai mare datorită digestibilității scăzute și încărcării tubului digestiv al albinelor adulte. Roiurile au mai consumat 15 kg de sirop, dintre care 6 kg Apinectar Plus sau Apitotal (diluat cu 30% apă) în primele 5 zile de la formare și 9 kg BeeNectar (nediluat) la începutul lunii septembrie.
Concluzia care se conturează este că zona (câmpie din vestul României) n-ar fi putut să asigure supraviețuirea populației prin hrănire doar cu polenul din mediu.
Surpriza estă că populația roiurilor care au consumat 6 kg de Turtă Super Proteică este mai abundentă și mai sănătoasă decât la cele mai multe familii care au primit doar 1 kg de turtă proteică la începutul lunii septembrie.
Producerea de material biologic
Recomandări și exemple practice din experiența echipei R&D “Dulcofruct”
Producerea și împerecherea reginelor – Producerea și îngrijirea trântorilor:
Deși poate părea mai puțin interesant pentru mulți cititori, începem expunerea cu metoda noastră de producere și întreținere a trântorilor din principalul motiv că aceasta începe cronologic înainte de producerea reginelor pentru o serie de împerecheri, dar și din motivul că această acțiune este mult mai importantă decât suntem obișnuiți să considerăm.
Producerea trântorilor începe cu 45 de zile înainte de împerecherea primei regine cu acea generație de trântori și se face în perioade în care albinele au tendința naturală pentru a crește trântori. Această tendință este mai intensă primăvara și scade spre vară până la estompare după solstițiul de vară. Esențială este hrănirea abundentă sau culesul natural (pe care nu ne putem baza datorită imprevizibilității lui create de oscilațiile meteo) și puterea cât mai mare a coloniilor.
Familiile ”tată” trebuie să aibă regine cu performanță confirmată prin testare și au randament mai mare dacă reginele lor sunt cu vârstă mai mare de 2 ierni. La momentul startului creșterii de trântori se lărgește cuibul cu o ramă goală – caz în care e nevoie de cules abundențe de nectar sau hrănire mai consistentă cu sirop diluat cu apă pentru clădirea fagurelui, sau se poate lărgi cu un fagure clădit cu celule de trântori. În imediata vecinătate a fagurelui se plasează un fagure plin cu puiet larvar. La nevoie se poate izola regina pe rama cu fagure de trântori. Din acest moment până la căpăcirea totală a trântorilor se administrează la discreție turtă proteică și greutatea familiei nu trebuie să scadă niciodată de la o zi la alta, ci doar să crească sau cel mult să stagneze. Orice scădere de greutate apărută e urmată imediat de hrănire cu sirop care să o compenseze.
Durata pontei este de 4 zile pentru trântorii destinați înseminărilor artificiale sau de 7-10 zile pentru cei destinați împerecherilor naturale, după care rama respectivă încadrată cu 2 faguri cu puiet larvar se izolează de cuibul cu regina și restul de puiet prin diafragmă Hanneman sau se trec în alt corp în care regina nu are acces – tot datorită izolării cu gratie Hanneman intre corp si cuibul reginei.
Cu 1-4 zile înainte de eclozarea primului trântor (zilele 20-23 de la debutul pontei dirijate), se trece la formarea de colonii ”orfane” cu trântori astfel: intre 2 faguri cu hrană și albine se adaugă din zona izolată 4 faguri cu puiet exclusiv căpăcit acoperiți cu albine și 3 faguri de trântori (de la 3 colonii ”tată”). Fiecare colonie se dotează cu un hrănitor de minim 2,5 l. În colonia respectivă se poate adăuga o colivie cu gratie Hanneman cu o regină (chiar neîmperecheată sau de proastă calitate) la care, după semnele de acceptare, sa aibă acces albinele, dar care nu are acces la faguri ca sa ponteze.
Din acest moment, hrănirile coloiilor cu trântori devin foarte importante deoarece indiferent de starea naturii, albinele lucrătoare nu au capacitatea de a hrăni trântorii prin cules. Se administrează câte 1-3 kg de turtă proteică și 1-3 kg de turtă energetică / repriză la interval de 1-7 zile, în funcție de intensitatea consumului și câte un hrănitor cu sirop cu 50-60% apă (40-50% substanță uscată) la fiecare 5-10 zile.
Pentru asigurarea purității genetice, familiile ”tată” și familiile ”orfane” se pot prevedea cu gratii Hanneman la urdiniș. La vârsta de 8 zile a primilor trântori (32 de zile de la debutul pontei), colonia cu trântori trebuie să fie pe locul definitiv în care va rămâne până la finalul misiunii sale, i se eliberează urdinișul de gratii deoarece în acest moment încep trântorii zborurile de curățire și de orientare.
Pentru asigurarea purității genetice, acest moment trebuie să se petreacă pe vatra stațiunii izolate de împerechere, în absența altor trântori sau in alt loc izolat de alți trântori. Pentru trântorii destinați înseminărilor instrumentale se pot amenaja diverse tipuri de voliere in care sa zboare, dar cu multe riscuri, sau zborul se poate petrece liber oriune, dar după ce trântorii au eclozat într-un izolator Hanneman în care au fost așezați fagurii cu ei și au fost marcați (ca pe regine) zilnic apoi eliberați în colonie până la finalul celor 4 zile de eclozare, urmând ca la înseminare să se folosească doar trântori marcați.
Transportul se face așezând un cat gol între corpul cu faguri și podișor pentru refugiul populației pe timpul deplasării.
O astfel de colonie bine hrănită poate menține trântori pentru o perioadă de 10 – 20 de zile de sezon activ de împerechere, începând cu ziua 45 de la depunerea primului ou de trântor, până după ziua 55, chiar 65.
Pentru creșterea reginelor se poate opta pentru metodele de creștere în colonie cu matcă doar în perioadele sau zonele lipsite de exces de nectar. În lipsa nectarului se hrănesc suplimentar, dar în cazul excesului de nectar, o mare parte dintre botci vor fi hrănite deficitar, distruse sau supraclădite, rezultând regine inegale, de calități foarte diverse datorită hrănirii inconsecvente de către doici.
Pentru siguranță și calitatea deosebită a rezultatelor am ales să folosim metoda de creștere a călugărului Adam, cu mici modificări. Astfel, primele pregătiri pentru creștere se fac începând cu 15-17 zile până la 27 de zile de la debutul pontei dirijate de trântori. Materialul biologic crescător se alege de preferință din regine valoroase care pot participa (indirect) la împerechere prin trântorii născuți de ele, putând fi chiar familiile ”tată”.
Se alege o astfel de familie pe locul căreia se așează un stup plin cu faguri cu puiet căpăcit provenit din familiile ”tată” sau puiet produs după metoda descrisă în articolul precedent. Atenție – se verifică atent ca fagurii să nu poarte pe ei botci, care se distrug indiferent de stadiu! Peste stup se așează gratie Hanneman, iar deasupra gratiei un corp cu familia de pe locul respectiv. Se începe hrănirea cu turtă proteică la discreție a coloniei astfel extinse.
La 10 zile de la această acțiune, colonia cu regină de sus se ridică și se mută pe alt loc. Se pot scutura peste populația de sub gratie încă 3-4 faguri de doici de pe puietul larvar din colonia cu regină, având grijă să nu scuturăm regina. Fagurii din corpul de jos se verifică pentru a îndepărta eventualele botci, se scoate cel mai gol dintre faguri și se rearanjează compactând puietul neeclozat și făcând loc ramei port-botci între 2 rame cu puiet căpăcit cât mai pline. Se hrănește crescătorul cu turtă proteică.
Se pot introduce conform literaturii 60 de larve transvazate intr-un astfel de crescător, dar noi introducem de obicei câte 45 pe o singură ramă port-botci. Se poate administra o cantitate de 400-1000 ml de sirop diluat din miere, mai ales dacă culesul de nectar este slab. A doua zi se verifică și se comasează potirașele cu larve acceptate spre mijlocul suporturilor și se poate aduce un fagure cu puiet larvar lângă rama port-botci. O startare a mai puțin de 80% din larve indică populație prea puțină (împrăștiată) sau prezența unei regine în colonie.
La 5, maxim 6 zile de la introducerea ramei port-botci (momentul căpăcirii botcilor) se rearanjează cuibul aducând din nou lângă botci puiet căpăcit (obligatoriu) și trăgând la periferie sau eliminând fagurii goi din care au eclozat albinele. În acest moment, desupra coloniei se așează unul sau mai multe corpuri cu puiet larvar acoperit cu albine (se verifică pentru a ne asigura că nu poartă și regine din stupii de proveniență) care puiet va și popula nucleii de împerechere. Deci dimensiunile ramelor cu puiet larvar să fie potrivite pentru nucleii de împerechere folosiți. Populația se hrănește din nou cu turtă proteică.
În altă variantă se pot muta botcile în incubator sau se pot da unor nuclei de împerechere orfani, așezându-le pe puiet în prejma căpăcirii (cu riscul ca temperatura să fie mai mică decât în crescător sau incubator). În această variantă se poate aduce o a doua serie de larve spre startare și creștere.
La 10 zile de la transvazare, botcile sunt mature și se pot închide în cuști de eclozare sau în varianta noastră, colonia crescătoare se împarte în nuclei de împerechere. Fiecare botcă se așează pe puietul de pe ramele adăugate în ziua 5. De obicei o colonie o împărțim în 30-33 de nuclei de împerechere prin repartizarea populației în nuclei alături de ramele cu puiet și botci. Botcile de salvare de pe fagurii cu puiet se pot ignora, iar reginele le vor distruge după eclozare. Ele pot fi un indicator al ne-eclozării reginei dacă persistă întregi după mai mult de 2 zile de la popularea nucleilor, zi în care se împlinește termenul de eclozare a reginelor crescute dirijat. Fagurii goi rămași se pot topi sau refolosi, iar pe locul respectiv se poate așeza o colonie slabă.
Dacă nucleii de împerechere sunt deja populați, populația care a crescut botcile poate fi folosită la formarea de roiuri artificiale cu regine împerecheate. Dacă se dorește eliminarea trântorilor din populația de albine pentru populat nucleii, această populație se scutură complet forțând-o sa treacă prin gratie Hanneman pentru a repopula fără trântori fagurii de pe care a fost scuturata.
Nucleii se hrănesc prin umplerea prealabilă a hrănitoarelor cu turtă energetică. Ei se țin închiși la întuneric și răcoare dacă popularea lor nu se face seara, iar seara se pot elibera albinele prin gratie Hanneman la urdiniș pe o altă vatră sau se pot menține la răcoare și întuneric, cu ventilație bună a nucleilor încă 1-6 zile.
Gratia Hanneman se ridică de pe urdinișul nucleilor în ziua 6-10 de la eclozarea reginelor (8-12 de la popularea nucleilor sau 18-22 de la transvazarea larvelor), moment în care se face o hrănire abundentă a nucleilor cu sirop diluat cu apă. Pentru zbor de împerechere, au nevoie de temperaturi de peste 21°C și timp însorit, fără vânt.
Reginele pentru buna dezvoltare și umplerea spermatecii au nevoie după împerechere de hrană lichidă și de temperaturi mari care sunt asigurate de puietul căpăcit și de ventilarea siropului proaspăt administrat.
Folosind aceste metode de creștere vom avea o proporție mai mare de trântori din materialul genetic dorit, dar va trebui să nu uităm de asigurarea diversității genetice a materialului biologic pe termen lung. Lipsa diversității și înrudirea între reginele de reproducție duce la degenerare genetică prin cosangvinizare. Este bine să folosim ca sursă de larve mai multe regine valoroase genetic de proveniență cât mai diversă, cât mai puțin înrudite între ele. De asemenea familiile ”tată” de-a lungul unui an și în ani consecutivi este bine să aibă regine recordiste de proveniență cât mai diversă, cât mai puțin înrudite între ele.
